A fi sau a nu fi...artist! ADMITEREA LA UNATC!

In nici un caz, UNATC nu este ceea ce pare! Nu mai este! Poate a fost odata demult, cand locurile vacante la actorie erau in numar de 10 (sau chiar mai putin). Nu stim ce s-a intamplat si nu cred ca ar face bine nimanui sa facem speculatii, nu vorbim de cineva anume, dar spunem adevarul in fata, asa cum a fost, asa cum este! Eu nu am ales teatrul dintr-un moft, nu doresc sa fiu celebru, ori sa imi plimb figura prin vreo telenovela borsita. Vreau sa traiesc asta!
Hai sa vorbim despre subiect! Nu am sa punctez toate aspectele naspa (doar 98%), pentru ca din cele bune as putea sa le numar pe 2 degete, desi nici asa nu sunt sigur…

Pana dupa inscriere nu e nimic notabil, ca la orice facultate, cu o secretara acra-cliseu, si cateva figuri ici colo de oameni pe care i-ai vazut de cateva ori pe sticla, ori la vreo piesa...

Hai sa incepem cu examenul propriu-zis:
Sunt organizate mai multe comisii la primul examen pentru ca sunt foarte multi candidati, trebuie sa stim ca emotiile sunt constructive dar trebuie sa renunti la mai mult de 50% din efectul lor pentru a reusi sa faci ceva coerent. Vorbiti cu comisia in zambet, nu afisati teama, fiti familiari dar nu fara respect, nu va trageti de sirete cu cei din comisie! Fiti dezinvolti si sinceri! Dar nu prea sinceri, veti vedea de ce!... Raspundeti la intrebari, dar fiti siguri pe voi cand trebuie sa spuneti ca ati invatat pentru examen singuri, cu un profesor sau o ruda care nu are legatura cu teatrul! Nu pomeniti de actorul cu care v-ati pregatit pentru ca daca cuiva din comisie nu-i place de acel actor dintr-un motiv obiectiv sau nu, sansele voastre se diminueaza enorm!!! Realitatea este ca in aceasta industrie, desi ma hazardez cu aceasta distinctie, exista multa mancatorie intre colegii de breasla, de la actori la femeia de servici daca vreti...

Anul trecut a fost o comisie la primul examen unde era prezent si profesorul de an. A picat in draci!
Nu toti trebuie sa fie la fel, adevarat, eu insa am trecut de naivitate… Am dat si eu cu inca alti cativa cunoscuti, chiar prieteni - 3 dintre noi care au ajuns sa dea primul examen in acea comisie au fost picati desi 2 dintre acele persoane s-au pregatit cu actori si au cheltuit bani destui, iar ca sa treci de primul examen (personal mi s-a parut o banalitate sincer) nu iti trebuia mult. Nu ma indoiesc ca a fost subiectivitate la mijloc! O ciudatenie!

La examen vei interpreta ce vrei sau ce vrea comisia, o poezie, fabula,etc, vei canta ceva(ce vrei) si vei dansa pe o muzica pusa de comisie. Nu am auzit sa te puna sa improvizezi ceva. Deci primul examen e usor ‘penal’ parerea mea. Un ‘cacamaca’!

Al doilea examen, scrisul, credeam ca este un examen decisiv pentru unii, dar probabil ca testele le corecteaza secretara de care va vorbeam pentru ca din 160 de insi ramasi, au picat cam 30, toti acestia au facut contestatie apoi si le-a fost acceptate contestatiile!!!! Cum dracu nene ???? Inadmisibil! Ca tot suntem aici trebuie sa mentionez faptul ca sunt persoane din cei 30 care au si intrat !!!WTF ???? Da, e Romanica noastra preaiubita!

Urmeaza apoi niste ateliere de cate 2 ore pe zi, folositoare pentru cei mai multi pentru a se dezinhiba, relaxa, si creste exponential in incredere. Sincer nu inteleg de ce se face asta cand cei care vin la teatru trebuie sa fie pregatiti pentru orice! Esti bun intri, nu esti - nu intri ! DAR NU SUNT ACESTEA CRITERIILE!

In toata perioada asta stand pe acolo am cunoscut si altii si pot spune ca iti dai seama cam care are talent si care-i plantosan… Nu e de mirare ca am prieteni care sunt studenti la UNATC si imi spun ca sunt unii colegi care nu au ce cauta acolo, altii le-au spus pe fata ca au intrat cu pile, deci uite asa merge trebusoara p-acilea…

Urmeaza dupa aceste 2 zile de ateliere o proba de sport pentru oligofreni! Parerea mea! Anul trecut trebuia sa te dai de-a rostogolul din mers, sa stai in cumpana cu o minge medicinala pe ceafa, sa o iei si sa te rotogolesti cu ea, apoi sa treci printre niste jaloane umane, sa urci o panta facuta dintr-o saltea de burete f groasa prinzandu-te de un spalier, ca sa arunci mingea inapoi la unul din acele jaloane :P, apoi sa vii inapoi pe alta parte pe o barna formata din niste bancute de sport si sa sari peste o alta saltea de burete pusa de-a curmezisul… Se noteaza, dracu stie ce si cat. Linistiti-va! Nici nu veti afla vreodata!

In aceeasi zi a fost si coregrafia… Cred ca cei care nu au nici o treaba cu dansul, cu aptitudinile sportive, cu concentrarea se pot evidentia foarte bine aici. Examenul, proba, testul, exercitiul sau mama naibii ce a fost, a constat in doua succesiuni de miscari in timpi, date de profesoara, urmate de o succesiune de miscari puse de noi ( in care faceai orice iti venea sa faci) apoi o alta succesiune data de profesoara. Au fost si niste joculete mai putin importante cred eu. Dar ea probabil ca vedea mai bine. Apoi a fost o proba reala de dans pe 4 stiluri diferite si cam atata a fost tot. S-a notat si examenul asta sau sa ii zic notare nu stiu, oricum nu am vazut notele, si nici tu nu le vei vedea vreodata!cred!:P

Apoi urmeaza foarte ciudatul interviu, care dracu stie care ii este utilitatea daca nu ca SORTATOR! Interviul (ca la un fucking job) il dai cu profesorul de an, in care - parerea mea, el decide acolo cu cine vrea si mai ales cu cine NU vrea sa lucreze. Examenul de la monolog intra astfel in umbra. Nu va bateti capul sa intrati foarte bine imbracati la interviu, ca nu se uita la asta. La baieti cel putin, la fete nu garantez, ce am auzit ramane deocamdata la mine. Acest interviu are la baza puncte cheie cred eu. Pe fiecare dintre noi ne-a intrebat 'emeritul' ce zodie suntem! DA! ati auzit bine! Dumnealui este un mic demiurg care se joaca cu zodiile noastre! Pffffffffff!!!!!! Ce sa mai zici frate? Omul vroia un zodiac complet, sau mai multe, nu stiu… Eu zic: ’haida deh’ ca suna mai academic decat ‚hai sictir’! Apoi te intreaba care e faza cu teatrul, cu cine te-ai pregatit ce actori stii, ce iti place, ce nu etc, ca sa isi dea seama daca esti pe gustul lui-omul a primit acest job prin mostenire din mosi stramosi si se comporta ca atare, este ceva al lui care ii apartine, aceasta facultate este casa lui (de placeri??!!!) Iar si din nou trebuie sa jucati teatru foarte bine si sincer, sa mintiti cand vine vorba de meditatorul vostru! Vorbesc foarte serios! Pe fete le-a mai intrebat care ar fi acele 3 lucruri pe care si le-ar lua daca le-ar trimite ’mnealui pe o insula pustie… Fiecare cu fantezia lui! He he!

Absolut ca anul asta va fi altfel, dar ceea ce vreau eu sa punctez aici, este ca UNATC nu este ceea ce se crede, nu mai visati ca ‚artistul dezvaluie omenirii calea spre armonie care e fericire si pace’(G.Enescu) Aici este altceva! Mai intrebati si rugati studentii de la UNATC sa fie sinceri cu voi! Nu vorbesc bullshit-uri aici.

Monologul cum spuneam, e un mare bullshit! Stau toti unul si unul in fata ta care de care mai draguti…Tu tre' sa behai acolo monologul tau… oricum cartile sunt facute 97%! Apoi te pune sa canti si un cantec ca deh, traditia!…
Daca te vede ca esti cam praf te pune sa iti spui o parte din repertoriu pe anumite stari date de ei(nu mie mi s-a intamplat-am ascultat) si asta e cam tot!...

Hai sa mai spun si celalalte ‚ciudatenii’ ca sa nu le spun mizerii pe fata. Iar cei care contestati adevarul veniti cu contraargumente si nu cu injurii, amenintari, avertismente samd. Nu dati dovada decat ca va place sa ascundeti mizeria sub covor! Asta s-a intamplat, dati din cap si ciocul mic!
Din cele 8-9 persoane care ne stiam a intrat doar una, ultimii cinci care am picat(la ultima proba), culmea, ca un facut, am primit toti sub 5 avand chiar si sutimile aferente in coada, artistic ca mama naibii!!! Dar e normal, caci facand o socoteala doar cineva s-a inmuiat de a dat 5, restul doar 4. SI totusi, E UNATC, e profesionalism!... Ori este ilar si suna a bataie de joc, mai ales cand stiu ca ceilalti ar fi trebuit sa intre, nu eu, hai sa zicem ca sunt subiectiv si nu ma pot autoevalua desi joc teatru de prea mult timp sa nu pot sa imi dau si eu o nota. Ar cam fi al doilea ‚haida deh’ pentru toata comisia vietii. Mi se face sila.

Altceva: Daca nu aveti fata de actor sau pe gustul lor cum spuneam iarasi nu intrati, altfel nu pot sa imi explic cum unii au picat la actorie dar au fost acceptati la papusi desi acolo se da o proba in plus!!!!!!!!!! WTF????? AAAAAAAAAAAAA!!!! Acolo se sta dupa cortina si nu e nevoie de fata ta… Buuun!!!!

Daca veti da anul asta si veti vedea ca unii intra desi nu merita - dupa ochiul vostru de necunoscator, fiti siguri ca a avut pe cineva cumva undeva, nu va faceti iluzii desarte si prostesti! La intrebarea daca se intra pe pile la UNATC, etc. raspunsul este DA! Nu am dovezi palpabile, dar trebuie sa fii intr-adevar SUPER PROST ca sa crezi altceva! Si tara asta geme de prosti dupa cum vedem cine iese la rampa.

O legenda a examenelor la UNATC - una groasa de tot, o detine o tipa, nu-i spun numele, o pisi care a intrat la UNATC desi nu avea bac-ul luat, dar l-a luat ulterior, lasa ca e bine! Noi sa fim sanatosi! Uitati-va un pic la TV si incercati sa fiti sinceri cu voi mai ales, sa spuneti daca cei care se numesc actori(dintre tineri ma refer mai ales) si sunt in diferite emisiuni, au acea stofa de artist...

O alta e ca exista o familie intreaga acceptata la UNATC, ‚cu catel, cu purcel…’nepotismul e in floare, nu va faceti griji, si ei trebuie sa traiasca cumva. Cei care stiu cunosc!

Acum sa vorbim si dupa ce intrati ce se intampla, ca sa nu credeti ca mananc rahat!

Din pacate acesti marea majoritate dintre acesti actorasi nu sunt acei artisti de suflet la care sa gasiti intelegere, rabdare, sfaturi etc., ei nu au timp sa vina la curs, d-apai sa te bage pe tine in seama!!? Profilul pe care se fac admiterile sunt cele de telenovela, nu intelegeti pitipoance si cocalari, insa nu este actorie in pura ei manifestare. Nu mai este acea greutate, acea seriozitate care au slefuit atatia actori, monstrii sacri printre ei - nu mai gasesti asta la multi acum… Paradoxal si indiscutabil sunt actori foarte buni cei de la UNATC… Am spus actori nu cadre didactice, nu profesori sau lectori, prieteni sau camarazi etc.(desi unii dintre ei ar fi interesati de unele dintre voi…)
Sunt doar niste exponate intr-o vitrina si cand sunt scoase la lumina, se intampla pe scenele pe care joc si nu in salile de curs unde are sa va injure ca nu faceti cum sau ce trebuie, ori mai nou o sa va imbie cu meditatii zen, sau sa va ’ajute’ consultandu-si ceasul din 10 in 10 minute… Sunt profesori carora nici nu le va pasa de munca voastra, intrebati studentii de acolo. Nici nu ma mai mir cand aud ca sunt studenti in anul 3 care sunt praf… E de inteles! Eu am vazut pe viu! Si sunt si piese cu greutati considerabil de compromitatoare care circula prin teatrele din Bucuresti!

Sunt prea multi admisi si nimeni nu te va transforma intr-un actor f bun decat daca lucrezi tu cu tine foarte mult. Si nici asta nu iti garanteaza reusita. Nu mai e teatru ce faci, e supravietuire!... Nu e nimic boem in asta, wake up! Actorii vin de pe scena la ore, sau de la ore se vor duce pe scena ori filmari, oricum va fi, tie nu iti va fi bine.
Daca totusi ai bani ca sa iti permiti un loc cu plata eu zic sa incerci sa dai la ’Arte frumoase’ in State, in Anglia, la mama naibii in Rusia, macar acolo stii ca nu e nimeni partinitor si stii ca daca vei intra, este pentru ca meriti. Ori oriunde altundeva dar nu la UNATC.

Multi vor spune ca vorbeste frustrarea din mine, insa eu o numesc revolta fata de furaciunea unor vise, a unor idealuri a ceea ce reprezinta frumosul, adevarul. In fond, credeti ceea ce vreti, insa orice vorba spusa trebuie confirmata sau infirmata, iar aceasta sarcina va apartine in totalitate.

…Artistul de care pomeneste Brancusi, nu mai exista demult. E doar un robotel japonez din plastic! Atat!